Ralu-Ilinca - Literarische Seite
Ralu-Ilinca - Literarische Seite

Poezii din ciclul Peisaje in curs de publicare

Composition mit Blau und Gelb - Ralu-Ilinca

Peisaj cu nostalgie ploieşteană 

 

Hai să mâncăm un pateu la Complexul Nord, 

pe pajiştile sufletului s-au imprimat bocancii 

nopţilor polare 

în care îngerii au fost concediaţi 

iar visul s-a abonat la telecinemateca memoriei 

hai sa dansăm periniţa la caraiman 

pe când curge sânge 

din beregata zborului apatrid, ogival 

să ne ţinem de mână şi 

să ne frângem într-un suflet proaspăt 

spre mirarea iernii, da,  

spre mirarea iernii... 

 

 

Peisaj cu singurătăţi de plastic 

 

iată-ne înghiţiţi de metropola-panteră 

ghiarele din sticlă  

ştampilându-ne la duzină, 

în haine H&M şi păruri imbălsămate 

cu ignoranţe mătăsoase, 

iată-ne ajunşi la parada sentimentelor  

din rattan cu loc de trei persoane 

cum ne privim prin emailuri  

cu ochi de plastic, 

cum ne iubim cu economie de impulsuri. 

iată-ne falsaţi apoteotic în această simfonie  

electronică... 

Dirijorul e mort. 

Trăiască dirijorul! 

 

 

Peisaj cu vise şi praf 

 

Ar fi timpul sa strângem praful din noi 

Si să periem singurataţile 

Cu pasta anti-goluri,  

Să ne operăm grimasele într-un zâmbet 

Comercial 

De dragul prezentului neelucidat, 

Al trecutului care-şi linge rănile 

Şi-al viitorului lipsă, 

din cer cad adâncuri învineţite 

de nesomnul viselor reziliate, 

frumoase in tristeţea  lor mărăcinoasă, 

goale in frumuseţea lor funestă, 

adânci in goliciunea lor împachetată 

în geamantane, genţi, valize, valijoare 

şi portmonee fanteziste 

de praf. 

 

 

Peisaj înainte de glaciaţiune 

 

-mi pielea ta  

de cuvinte moi, hieratice 

scrijelesc pe ea  

simfonia asurzitoare a plăcerii 

sufocantăca secunda  

în zborul onctuos  

spre nefiinţă,  

dă-mi pielea ta din  

lemn proaspăt retezat 

-mi adăpostesc în ea  

sângele cald stors din strugurele anotimpurilor, 

înainte să-ţi pui ochiul de sticlă 

asortat cu iarna, 

ochiul acela spaţios, degresat, 

antarctic, 

în care nu mai locuieşte nimeni. 

 

 

Peisaj cu răsuflarea tăiată 

 

Numai pliscurile fluorescente 

ale macaralelor se invârtesc 

peste visajul metropolei  

plombându-i ultimile interstiţii 

dar ce folos? e o tăcere rău prevestitoare, 

din care citesc un capitol dupa altul 

cu răsuflarea tăiată 

şi nu îeleg nimic... 

în acest joc de-a viaţa-ascunselea 

pionii demachiaţi îşi târăsc veşmintele 

regale în bernă, 

ci regulile au murit 

in braţele aleatoare, 

după care până şi macaralele 

îşi dirijeazăastăzi pliscul 

peste visajul metropolei. 

 

 

Peisaj cu rime si schije 

 

ninge roşu şi straniu 

peste hamletianul pământului craniu 

ninge fără efect 

prin circuitul sufletesc defect 

ninge cu grijă peste 

cuvântul lovit în moale de schijă 

iar eu mă invârt  

în frigul bântuit de gând 

în timp ce roşu-pământiu mă frige 

al lumii cangrenat laringe. 

 

 

Peisaj selenar 

 

nici un sunet, doar prietenii moarte 

rotindu-se în zbor 

pe deasupra unui hoit de suflet 

din telefon ies  

secunde obeze, piciorongate 

şi se întind peste covor, 

peste fotolii, 

este loc berechet 

şi chiar în rândurile din faţă. 

chansonul se oficiază scurt 

în absenţa cântăreţei, 

plecată în peisajul selenar 

unde se încinge vorbăria filozofală 

a pietrelor 

 

 

Peisaj între zero şi infinit 

 

Sie ist weg, weg  

Und ich bin hier allein, allein... 

acest bloc îngheţat ca un pachebot 

în anctartisul cerului 

frumos mă mai scapă spre infinit 

ca să măconveargă înapoi spre zero- 

oglinda din oz î 

care îmi caut aripa nevăzută- 

pe când ciungă clavicula îmi şuieră: 

A plecat,  a plecat 

Şi tu eşti aici  singură, singură. 

 

 

Peisaj cu dragoste şi copaci galbeni 

 

Mă îmbăiez în miros de lună ş 

de trup iubit,  

de bărbat cusut din coastele mele, 

în cuptorul anotimpurilor  

ne vom scălda 

ca doi  alungaţi din paradis 

ca doi decăzuţi, 

înfometaţi, exasperaţi, plictisiţi, 

abonaţi unul la celălalt 

acum şi în toamnă, 

când din copaci cad amintiri. 

amintirile verzi ale copacilor galbeni, 

bună seara. 

 

  

Peisaj cu disc şi tăcere 

 

Stau şi privesc 

cum se roteşte cercul  

în perfecţiunea lui exasperantă 

DJ-ul râde nebun 

curg înapoi, curg sub mine 

de zgomot am devenit surdă 

toţi încearcă să spună ceva,  

eu încerc să tac ceva din poziţia 

mea de punct ostil  

care stă şi priveşte. 

 

 

Peisaj cu madone şi muzică  de Bach 

  

Te vreau pe muzică de Bach i-am spus 

cu privire eliptică 

de madonă 

scuturându-mi pletele  

şi dănţuind împreună cu celelalte unşpe forme  

de inocenţă ale mele, 

te vreau pe fundal cu lac şi lună 

în fugile acestui secol decadent 

ninşi de cuvinte obraznice 

sub teii travestiţi 

te vreau oricum i-am spus în cele din urmă 

şi ne-am iubit cuminte 

în zgomotul de spoturi publicitare 

de la TV. 

 

 

Peisaj cu tu şi eu plus tăcere 

 

să nu-ţi spun nimic, 

să nu-mi spui nimic, 

să ne tăcem aşa unul pe celălalt 

ca două  mesaje care se iubesc 

în sticlă. 

 

 

 

Peisaj cu Sisifi în andante scherzando 

  

străini de mine aceşti ani, 

de mine străin al meu eu 

cu haina pardosită de găuri  

şi  jumătăţi de bombeu 

 

cu timpul tatuat pe glezna fiebinte 

şi fierbinţeala iubirii din noi 

cu goliciunea de pe morminte  

şi iluzii pierdute în doi 

 

livizi dar periaţi la patru ace 

escaladând pe suprafaţa unui dinte 

de la seismele dintr-o măsea de minte 

rămaşi pe pârtii fără carapace 

 

-un cuplu aciuit în rotunjimea unei carii 

cu interiorul prevăzut cu tub de oxigen 

de unde practicăm in chip obscen 

slatul vaselor pe verdiane arii. 

 

 

Peisaj untitled                                                                                          

                                                                                            

sunt ultimul parapet                                                            

dincolo se moare si se trăieşte bine                                  

sunt somnul delicvent                                                         

al ultimei crize de luciditate,                                              

aici îşi înfig unghia singurătăţile                                        

aici sunt aruncate cojile                                                      

de romb şi de inimă neagră                                                 

pe aici trec zarzavagiii,conopidele 

şi alţi I, şi alte LE 

un interior zugrăvit prost,cu îngeri în derivă sub 

vene albe,lduroase 

şi ceasuri, voci, retine, buzunare 

seminţe, seminţii 

zdrobindu-se,  împreunându-se, 

în ultimul 

vals alb. 

 

 



Peisaj alternativ 

 

ca un pumnal, ascultă muzica 

strecurandu-se pe sub piele, 

un şarpe suav 

cu muşcătura metafizică, 

blestematul, hermafroditul, 

se face vinovat de o singură 

alungare a noastră din Eden 

şi de infinitele noastre descălecări 

în paradis... 

 

 

 Peisaj cu astenie de cuvinte 

 

Duminici prăfuite, primăveri alcoolice, 

timpul mi-a muşcat călcâiele 

şi sângerez aşa, de una singură,  

prin zăpadă 

cu pielea adormită sub culoarea ta 

de iubit cuminte, 

cu braţele înmugurite sub căldura ta 

de iubit înverşunat, 

înlănţuiţi sub un cearşaf rotund 

în mijlocul iernii, 

înmulţindu-ne unul pe altul 

în abacul secundei, 

şi cu toate acestea eu nu te inţeleg 

şi tu nu ielegi cum de tot 

sângerez din când  în când, 

cuvinte avortone  

prin zăpadă. 

 

 

Peisaj în dialog cu muntele 

 

Am urcat cu greu  

rful muntelui era poleit cu singurătate, 

l-am imbrăţişat, 

în jur dăinuiau cadavre, 

Toţi au vrut să privească de sus” mi-a spus muntele. 

„Eu vreau numai să pot să privesc” i-am răspuns. 

 

 

Ein anderer Schrei - Ilinca Schmitt

 

 

 

Peisaj de ger cu amfore 

 

 

Din amfore curge sânge 

peste trecutul adormit ca  

un mire frumos în tranşeele  

cerebrale 

ce străine sunt mâinile noastre astăzi 

aşa cum se caută printre lucruri 

aşa cum se ning în aşteptări 

răsfoind singurătăţi imaculate. 

iarnă cu ger de metafore. 

gonflate secundele se rostogolesc 

între noi precum 

ngele curgător din amfore.  

 

 

Unui necunoscut 

 

bătrânul cu maieu dungat  

din blocul de peste drum 

aerul zbârcit 

şi tic şi tac. 

duhoare de femei eliptice  

prin şira spinării. 

şi virozele mele transcendentale 

şterse de praf, în vitrine, 

în vintre, în vin; 

 



un bătrân hieroglific,  

un Snagov, 

un Keops degerat numărându-şi banii, 

peste drum. 

 

 

 

Amurg 

  

miroase a amurg 

pe banchize şi-n gârle, 

pe treptele catedralei 

în pântecul mamei. 

 

se-aude râsul drojdiei  

în zgârie-norii nimicului, 

iar eu înfulec piramidele  

savurând perfecţiunea înfrângerii. 

 

Ich und Du - Ralu-Ilinca

Kontakt

Hier finden Sie mich

ilincadort@hotmail.com

Druckversion Druckversion | Sitemap
© Ilinca Schmitt - Gedichte und Kulturseite